( vernisajul expozitiei „Spiritul Africii„, Muzeul Etnografic al Transilvaniei, 8 februarie 2011)

Inainte de a merge in Africa trebuie sa te vaccinezi – impotriva febrei galbene e obligatoriu, dar vaccinuri impotriva tifosului si hepatitei sunt recomandate. In Africa, trebuie sa te protejezi si de malarie, luand profilactice. Cand esti acolo, esti atent ce mananci si mai ales ce bei, pentru a nu te imbolnavi.

In ciuda tuturor masurilor de prevedere, m-am imbolnavit. De altfel, fiecare dintre cei care au fost cel putin o data in Africa, cu care am vorbit, mi-au marturisit ca s-au imbolnavit si ei. Boala pe care am luat-o se manifesta dupa ce ajungi acasa, la scurt timp. E o boala cronica, o boala de care nu te mai poti vindeca. Aceasta boala este documentata inca de pe timpul primelor explorari ale continentului negru si a fost denumita MAL D’AFRIQUE.

Singura alinare a bolii este sa simti din nou sub picioare pamantul Africii, pamantul acela rosu inconfundabil, sa ii inspiri aerul fierbinte si plin de arome, sa simti rapaiala ploii grele si sa auzi tunetul puternic ca nicaieri in alta parte, pentru ca Mal D’Afrique se traduce, concis, prin Dorul de Africa.

Poate ca o data ajunsi acolo ne aducem aminte, scormonind inconstient in memoria ancestrala, ca din Africa am pornit toti, acum 100.000 de ani. Poate ca simtim ca ne intoarcem acasa, poate ca recunoastem “gradina Edenului” dupa ce mii de ani am imaginat-o. Sau ne-am amintit-o.

Imi PLACE Africa. De aceea am fost de 3 ori in ultimii ani si cu siguranta ma voi intoarce de multe ori.

Imi place Africa pentru ca :

Africa e colorata. Culorile acolo sunt vii, puternice, de multe ori contrastante. Rosul pamantului si verdele crud al ierbii, albastrul adanc al cerului si norii albi perfect demarcati. Barcile pescarilor vopsite in toate culorile curcubeului, pietele de fructe si cele de peste, si toate nuantele lumii compunandu-se in hainele oamenilor, ca un Turn Babel al culorilor, mereu in miscare, mereu in schimbare.

Africa e Muzica. E Dans. Imi place sa spun ca Africanii se nasc dansand. Nici nu asteapta sa stea bine in picioare si deja danseaza, cand aud un ritm, cand aud muzica. Tam-tamul, sau djembe-le, e normal sa sune bine in Africa, pentru orice african care atinge pielea intinsa pe toba doar transmite natural ritmul propriei inimi. De multe ori, in baruri sau restaurante o melodie populara data la radio sau TV face ca mesenii sa inceapa sa bata ritmul, in podea, in vesela, pe gatul sticlei de bere, si natural apoi se ridica sa danseze. In sate mi s-a intamplat de mai multe ori sa dau peste grupuri de femei sau barbati care cantau si dansau. „De ce”, i-am intrebat naiv,”sarbatoriti ceva ?”. „Pur si simplu, ne simtim bine”, imi raspundeau ei. In jurul lor, zece copii goi se uita cu ochii mari la spectacol. Probabil au mancat un pumn de fufu toata ziua si inca le e foame, dar asa a fost si ieri, asa va fi si maine si singura certitudine este ziua de azi, de care trebuie sa te bucuri…

Africa e Energie, o simti in aer, o simti in natura, o simti in oameni. Se transmite cumva, de la furtunile din sezonul proios, de la vantul Harmattan care matura Sahelul, de la valurile Oceanului care inconjoara Africa, de la Leii care vaneaza inca in savane. O simti, pur si simplu, fara nevoia de explicatii stiintifice.

Africa e plina de Povesti. De Mituri si Legende, pe care oamenii le pastreaza si le leaga de ritualuri sfinte. De Istorii mai vechi si mai noi, cu regate efemere mereu in razboi, cu orase mari si bogate inghitite de Sahara. Dar mai ales de Povestea fiecaruia dintre africani, atat de dornici sa o spuna…

Cand am pornit prima data spre sud, spre Africa neagra, traversand Sahara, simteam ca ceva ma cheama, sa ma duc mai departe, mai adanc… Mai adanc, inspre ritmuri stravechi, inspre noi insine asa cum am fost candva, inspre esenta umanitatii…

Fiecare zi in uriasul mozaic al Africii imi spune ca stiu prea putin, ca zgarii doar suprafata unui univers cu multe valente si multe semnificatii, pe care pot sa incep sa le inteleg doar cand, poate, incetez sa le mai disec rational si incep sa le simt.

Diversitatea culturala a Africii e fascinanta. Sunt cateva mii de triburi pe continent, sau mai corect, folosind un termen uzitat in prezent, grupuri de oameni cu identitate comuna. In destul de multe tari intalnim peste 100 de triburi, iar in unele peste 200 (RD Congo, Nigeria). Unele sunt mari, cu cateva milioane de oameni, altele au abia cateva mii. Unele, de-a lungul timpului, au creat regate care au dominat zonele lor, regate care s-au macinat intre ele, cum sunt cele de pe cursul superior al fluviului Congo: Lunda, Luba, Bayeke, altele care au rezistat eroic in fata colonistilor europeni, cum sunt Ashanti, Dahomey, Zulu.

Un mozaic cu mii de limbi, mii de traditii, de credinte religioase. Fiecare cu miturile sale cosmogonice. Fiecare cu legendele sale despre regii si eroii din vechime. Fiecare cu totemurile sau tabuurile sale, fiecare cu idealul propriu de frumusete. Fiecare cu zeii lor, cu mastile lor, cu armele lor, cu statuile lor.

E usor sa vezi diferentele, mai ales in arta rituala, unde simbolistica e dezvoltata si specificitatea e cultivata.

In toata diversitatea asta, cu cat afli mai mult, parca lucrurile incep sa se lege, sa vezi cum s-au influentat aceste culturi una pe alta, cum si-au imprumutat simboluri si mituri. Vezi cum toata Africa de vest impartaseste credinta intr-un Dumnezeu suprem, creatorul primordial, cel care nu e reprezentat figurativ pentru ca nu are nevoie, nu i se aduc ofrande pentru ca e mai presus de vanitati. Nyame pentru Akan in Ghana, Oludumare pentru Yoruba in Nigeria, Nana Bukulu la Fon in Benin. Zeii mai mici, cei care asemeni oamenilor sunt flamanzi, ranchiunosi, mandri, ei intervin ca spirite in viata oamenilor, sau pun stapanire pe oameni, lor li se consacra temple si altare, lor li se aduc ofrande pentru a-i inbuna si a le cumpara favorurile. Etnografii, la inceput, au vazut fara sa asculte si sa inteleaga si au considerat aceste societati ca politeiste si animiste. E ca si cum cineva care nu are nici o idee despre Crestinism si nu ne intelege limba intra la o slujba intr-una din bisericile noastre. Vede figurile diversilor sfinti, vede oamenii inchinandu-se la icoane, dar nu gaseste nici o idee despre un Dumnezeu suprem, creator si atotputernic.

Veti vedea in aceste sali inca o trasatura comuna, definitorie pentru societatile africane traditionale. Cele mai multe masti africane, in general, sunt asociate ritualurilor de initiere a baietilor. Initierea implica in general izolarea grupului de baieti in tabere speciale, unde ei sunt invatati despre istoria, traditiile si credintele tribului, despre tabuuri, dar si despre responsabilitatile vietii sociale comunitare. Transmiterea acestor invataturi este subliniata de acte rituale, de dansuri cu costume si masti, de probe fizice la care tinerii sunt supusi. Pentru multe societati africane circumcizia face parte din initiere, fiind un simbol fizic al schimbarii statutului, de la copilul nestiutor la barbatul responsabil, membru constient al societatii.

Arta africana este in primul rand si cu preponderenta rituala. Mastile sunt folosite in ritualuri de initiere, in cele agricole sau in cele funerare. Statuile reprezinta stramosi si sunt venerate ca atare. Armele pe care le vedeti au toate un rol ceremonial, ele confera prestigiu celui care le poarta.

Autenticitatea artei rituale africane nu este legata de vechime. Autentic este un obiect creat in cadrul tribului, urmand criteriile estetice si tehnice transmise de-a lungul generatiilor si consacrat pentru a fi folosit in ritual. In general, un obiect foarte vechi este foarte probabil sa fie autentic, desi in mod obiectiv vechimea se poate demonstra doar prin pedigree, adica prin faptul ca a fost cules din mediul lui (din trib) cu multi ani in urma si ca se cunoaste cu precizie parcursul lui de atunci.

In timp formele artei rituale africane evolueaza. Apar mereu forme noi si tehnici noi sunt folosite.
Gaurile pentru prinsul mastilor nu mai sunt facute cu fierul inrosit, ci cu burghiul. Pigmentii moderni, vopselele de ulei, permit realizarea de masti viu colorate care isi mentin aspectul mai mult timp. Atata timp cat sunt facute pentru ritual, ele raman autentice.

Prin aceasta expozitie, va invit sa calatoriti prin Africa Centrala si prin Africa de Vest, printre triburile din bazinul fluviului Congo, apoi putin prin Camerun si Gabon, apoi pe valea Nigerului, prin Mali, si de-a lungul coastei, prin Ghana, Togo si Benin, pana in Nigeria.

Si mai mult, sper ca v-am deschis putin apetitul spre o calatorie spre locurile de unde toate aceste lucruri vin, spre Africa. Nu va faceti probleme, odata ajunsi acolo, va veti imbolnavi. 🙂

*
Expozitia poate fi vizitata la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, Cluj-Napoca, Str. Memorandumului nr 21, pana in 27 martie 2011, de marti pana duminica, intre orele 9.00 – 17.00.

Ca teaser, pana ajungeti la expozitie sau pana ajunge expozitia in orasul vostru :), niste imagini:

Warning: Array to string conversion in /home/xenofon/public_html/wp-content/plugins/simple-facebook-connect/sfc-share.php on line 86