(DR Congo, decembrie 2009-ianuarie 2010)
“In Congo e un dezastru. Coruptie, saracie, distrugere… Razboi, epidemii… Lumea nu mai are ce manca. Nu are cu ce se imbraca. Toti exploateaza Congo, toti fura cat pot si noi toti murim de foame”.
Batran hamal congolez in granita Chililabombwe – Kasubalesa. Ajuta micul trafic transfrontalier. Principala marfa care se transporta din Zambia in Congo de catre negustorii marunti este pestele. In tara cu cele mai multe rauri din Africa se importa peste (pestisori mici uscati sau afumati, numiti generic “fretain”) Dinspre Zambia spre Congo se mai trec peste granita haine vechi, faina, sperante si HIV.
“Noi, negrii, suntem condamnati de insasi conditia noastra rasiala, care ne determina modul de gandire si comportamentul. Noi suntem ancorati intr-o mentalitate tribala, in care doar cei din tribul nostru, din grupul nostru, ne sunt prieteni si trebuie ajutati si promovati, indiferent de competentele lor reale, pe cand cei din tribul celalalt trebuie inlaturati. Asta facem in politica, asta facem in toate institutiile noastre, unde seful se inconjoara de rude care fura, ca si atunci cand era in satul lui sef si avea drepturi discretionare. Asta facem in universitati, unde esti prigonit daca daca esti student si esti din tribul dusman profesorului.
Peste tot, cand negrii au ajuns la putere, dupa ce au inlaturat colonialismul, noi am stricat ordinea existenta si am creat haos. Uite si acum, in Africa de Sud, dupa ce a venit Mandela la putere, un oras frumos, prosper ca Johannesburg a devenit un centru al criminalitatii. Cu Harlemul nu s-a intamplat la fel dupa ce au venit negrii acolo ?
Nu avem scapare, asta e conditia noastra si nu o putem schimba, de aceea avem nevoie de occident, sa ne ajute si sa ne consilieze”
Muncitor congolez in Africa de Sud, in drum spre casa (in Lubumbashi) in vacanta de Craciun. Un autobuz leaga L’shi de J’burg de 2 ori pe saptamana. Africa de Sud este destinatia predilecta de migratie pentru congolezi, desi bariera lingvistica le creaza initial probleme (Congo e francofon). E plecat de multi ani din tara si nu vrea sa se intoarca, Congo “nu ii ofera inca oportunitati”.
“Albii au urmarit doar exploatarea acestor pamanturi. Nimic bun nu a venit de la ei. Nimic bun nu poate veni de la ei. Albii au pornit razboaiele de aici, ei le-au intretinut. Ei trebuie sa isi vanda armele in Congo si din cauza asta intretin razboaiele”
Congolez pe vapor pe lacul Tanganika.
“Voi Europenii, voi trebuie sa veniti acum aici ! Acum sunt aici americanii, australienii, chinezii, indienii, dar noi nu avem nevoie de ei, ci de europeni. Indienii sunt hoti, necinstiti, se ocupa doar de gainariile lor marunte, pentru familiile lor. Chinezii vor sa puna mana pe cat mai mult, ne dau acum cate ceva in schimb dar pe termen lung nu vor sa ne ajute sa ne schimbam in bine, ei sunt bucurosi sa lucreze cu conducatorii nostri corupti, cu politicienii care fura. In Americani nu avem incredere. Ei isi urmaresc intotdeauna doar interesul lor politic, sprijina pe unul sau pe altul, vor sa ramanem sclavi, nu vor sa ne dezvoltam sa mergem pe picioarele noastre. Ei l-au sustinut pe Mobutu.
Si belgienii au facut rau in trecut, dar acum Europa s-a schimbat. Europa se ingrijeste de tarile ei si le ajuta sa evolueze, Europa face la fel si cu alte tari din lume. De ce nu si aici ? Daca Europa vrea sa ne ajute cinstit, sa ne dezvoltam, pe europeni ii vom primi in primul rand.”
Didier, contabil in Lubumbashi
“Chinezii sunt buni. Ei sunt ca noi, africanii, ei sunt saraci si au fost asupriti de albi. Acum sunt aici si ne construiesc drumuri, lucreaza cot la cot cu noi”
Comesean, Kalemie
“Ah, voi, albii… Credeti ca sunteti mai buni ca noi. Voi de fapt toti sunteti la fel, toti cautati aici minerale, diamante, dar mintiti ca veniti doar asa, in plimbare. Toti sunteti niste mincinosi, niste farsori, va ascundeti, vreti sa ne inselati. Ah, les blancs…”
Raymond, tanar impulsiv si revendicativ in port in Kalemie
Warning: Array to string conversion in /home/xenofon/public_html/wp-content/plugins/simple-facebook-connect/sfc-share.php on line 86
Vă mulţumesc pentru că împărtăşiţi cu noi experienţele dvs. de-a lungul călătoriilor în lume. Am fost impresionat în mod special de articolul despre masacrul rwandez.
Îmi place că reuşiţi să intraţi în vorbă cu localnicii, o metodă excelentă de a afla lucruri din interior, care însă denotă experienţă. Ce sfaturi aveţi pentru un tânăr doritor de a-şi utiliza viaţa în mod util, pentru a gusta si explora cât mai mult din locurile şi popoarele lumii? Mulţumesc… 🙂
Eventual să ne povestiţi cum aţi început,care au fost primele destinaţii şi modul în care s-au făcut, care a fost strategia dvs. pe termen scurt, mediu, lung în funcţie de vârstă… Mulţumesc.
Iti multumesc pentru aprecieri. M-as bucura mult sa pot ajuta la dezvoltarea mentalitatii de „independent travelling” printre romani.
Si calatoritul se invata si se rafineaza. Trebuie inceput cu destinatii mai apropiate si/sau mai confortabile, mai obisnuite cu turismul de tip backpacking (pentru ca daca ne gandim la alt tip de turism, sunt destule agentii care sa ne indrume). Apoi avansam, cu destinatii mai „grele”, unde conditiile sunt mai precare, unde oamenii au vazut mai putini straini. Si apoi, daca ne place, mergem mai departe, acolo unde nu sunt turisti, unde nu este infrastructura…. E important sa fii pregatit, logistic si mai ales psihic, sa fii deschis, relaxat, sa stii sa te protejezi si sa te opresti acolo unde riscul depaseste granita aventurii si devine nebunie.
Vă mulţumesc :). Cam aşa gândesc şi eu: încep cu zonele din jur şi îmi ,,dau examene”. În momentul când psihicul s-a obişnuit, merg mai departe.
Vorbeaţi de logistică: aş dori să vă întreb care ar fi cele mai bune surse de informare? Pot lua ca o ,,rule of thumb” ghidurile Lonely Planet (pentru destinaţii relativ comune, pline de backpackeri), Bradt (destinaţii pentru cei mai ,,avansaţi” – am văzut că aţi folosit un astfel de ghid pentru RD Congo), In Your Pocket (oraşe din estul Europei)? Mulţumiri în avans 🙂
Ghidurile respective sunt foarte utile. Pe langa LP si Bradt mai recomand Rough Guides (http://www.roughguides.com/ ) Alegerea unuia sau altuia e o chestiune de gust, in cazul in care toate acopera anumite destinatii. Totusi, LP sta mult mai slab decat Bradt pe Africa, de exemplu. Un aspect foarte important dupa parerea mea este ca ghidurile NU descriu o tara, ele doar reflecta un cumul de experiente si informatii adunate de autorii lor. Ca sa intelegi mai mult, trebuie sa lasi din cand in cand ghidul, sa mergi in locatii pe care ti le recomanda localnicii chiar daca ghidul nu le descrie, sa dormi si sa mananci in locuri care inca nu au fost puse pe „harta turistica”.
Daniel, sunt de acord cu Cristian: cele doua postari despre Rwanda sunt cutremuratoare. Am vazut si eu filmul ‘Hotel Rwanda’, dar masacrul de acolo a primit o noua dimensiune dupa ce am citit randurile scrise de tine.
Parerile Congolezilor mi-au placut insa cel mai mult. In afara experientelor extreme, ma bucur mereu sa vad cum gandesc oameni normali din jurul globului. Congolezii tai ar fi putut sa fi fost la fel de bine romani – au, in linii mari, cam aceleasi ofuri.
Continua sa postezi… poate se mai ‘lumineaza’ lumea putin 🙂
Super document acest scurt articol. In principiu, ne confirma ca fiecare om ne vede altfel, ca degeaba ne facem planuri de acasa si incercam sa ne imaginam daca vom fi bine primiti (ca romani, ca est-europeni, ca europeni sau ca albi). Fiecare om e altfel si ne vede prin prisma experientei, educatiei si indoctrinarii la care a fost supus. Anul trecut am fost in Kosovo si am fost primit cu entuziasm de cei cu care am discutat. Daca era sa dau crezare „calculelor hartiei” nu mai trebuia sa revin viu: Romania e printre putinele state europene ce nu recunoaste Kosovo, suntem ortodcsi ca si prietenii sarbi si mai suntem si in bune relatii cu acestia. Numai ca oamenii simpli nu dau 2 lei pe politica si diplomatie, esti privit in primul rand ca om…