Babs cunoaste bine potecile junglei. Are 32 de ani si colinda jungla de mic copil. E ghid de aproape 10 ani. Numele lui e de fapt Balthin, dar cu o simpla intonatie gresita (sau rauvoitoare) el devine „the toilet bucket” in limba Tharu. Asa ca prefera sa fie numit Babs, ceea ce inseamna aproximativ „cel mai bun”. Imi spune ca Babs aduce si a Bob, cum i-ar fi placut sa se numeasca daca nu s-ar fi nascut intr-o familie de serbi din Chitwan ci undeva pe campiile Kansasului.

As vrea sa fie clar despre cine vorbim dar realizez ca nu am nici o poza cum se cade cu Babs, asta e cea mai buna varianta pe care am gasit-o, un peisaj miscat, cu Babs, balegi (care se incadreaza in poveste, e suficient sa revezi titlul articolului…) si rinoceri. Rinocerii, mama si pui, sunt in cazul de fata blanzi, fiind localizati intr-o zona frecvent circulata de oameni (practic sunt pe drum). Totusi, Babs a iesit in fata curajos, sa se asigure ca totul e ok.

Babs are o nevasta si doi copii, pe care se chinuie sa ii tina la scoala, ca sa aiba sansa sa ajunga ceva mai bine decat tatal lor, care nu stie sa scrie si sa citeasca. Dar o rupe binisor in engleza, pentru ca de-a lungul timpului a invatat de la si pentru turisti cate ceva. Castiga 2500 de rupii pe luna, adica ceva mai putin de 40 de dolari. Nu isi poate sustine familia din banii astia. Nevasta lui lucreaza cu ziua la camp, cand gaseste de lucru.

In anotimpul musonului, 3 luni pe an,  nu vin turisti in Chitwan iar Babs e in concediu. Fara plata. Sta intr-o coliba de pamant,  inchiriata cu 1000 de rupii pe luna si pentru a-si tine copii la scoala mai trebuie sa plateasca inca 3000 de rupii pe luna. Pentru ca educatia se plateste, chiar daca e proasta. Mai trebuie sa si manance.  Nevasta lui e tot timpul suparata ca el nu castiga destul si ca ajunge rar pe acasa, pentru ca uneori e plecat in jungla cu turistii cateva zile si nopti la rand. „Sunt sarac, sunt sarac, seara ma coplesesc gandurile si nu pot adormi… – ce o sa le dau copiilor de mancare, mai pot sa-i tin la scoala si luna viitoare ? Si ca sa pot sa dorm si sa uit, beau, imi cumpar vin ieftin de orez si nevasta e si mai suparata pe mine din cauza asta…”

Dar Babs e un norocos, pentru ca are de lucru. Competitia e mare, sunt multi sarmani care ar fi gata sa-i ia locul, asa ca indura vorbele grele si nedreptatile sefului lui. „Te rog, daca poti, sa ma ajuti…” Mi-a fost ghid 3 zile. L-am provocat sa-mi spuna toate astea. I-am dat vreo 12 dolari bacsis, pe care ii va imparti cu ajutorul lui, un baiat timid de 20 de ani care abia stie cateva cuvinte in engleza, dar vrea sa devina la randul lui, peste ani, senior guide, ca seful si mentorul lui, Babs.

Babs are o viata de rahat.  Ca foarte multi dintre vecinii lui Tharu si conationalii lui nepalezi. De aceea am considerat ca titlul articolului e in ton cu subiectul.

————-

Babs are un talent deosebit la a boteza oamenii – intr-o seara, in turnul de observatie din jungla, la un pahar de vin de orez si in fum de hasis (adus de Tarek, turist egiptean, si fumat de altii, doar stiti ca eu nu ma pretez la asa ceva 😀 ) Babs ne-a botezat pe toti cei din micul grup. Eu am fost Kanth(a?), ceea ce el zice ca il limba Tharu (sau Nepali?) inseamna mezinul si favoritul familiei.  Fulmaya, „floarea dragostei”, mi-a placut atunci si acum chiar mai mult decat daneza botezata asa de catre Babs. Maya (care in Sanskrita si Pali inseamna iluzie sau vraja)  e numele mamei lui Buddha, ea insasi nascuta pe teritoriul Nepalului, a devenit sinonim cu iubirea.  E unul din numele pe care le-as alege pentru fata mea, daca vreodata voi avea o fata 🙂

Warning: Array to string conversion in /home/xenofon/public_html/wp-content/plugins/simple-facebook-connect/sfc-share.php on line 86