(Mauritania, decembrie 2008)

Cum e viata de sclav in 2009 ? Daca te-ai fi nascut Haratin intr-un sat din Mauritania, ai fi avut sanse sa stii pe propria piele.
Haratin desemneaza “maurii negri”, mauri dupa limba (vorbesc si ei dialectul arab Hassaniya), dupa costumatie, dar nu si dupa drepturi. Haratinii au fost sclavi de cand “maurii albi” au ocupat Mauritania de azi, incepand cu secolul 8.
Multi dintre ei sunt sclavi si acum. Sclavia a fost abolita prin lege in Mauritania abia in 1981 dar abia in 2007 s-au reglementat pedepse pentru detinerea de sclavi – 10 ani de inchisoare. Pana acum nu a fost nici o condamnare si totusi toata lumea stie si recunoaste ca inca sclavia se practica.

Sclavia nu e un subiect comod de discutie pentru mauri. Nu am gasit cadrul pentru discutii cu adevarat serioase. Nici nu am vrut sa fortez nota. Dar o recunosc majoritatea.
-Da, exista sclavi. Cei puternici au sclavi. Pana si presedintele are sclavi…
-Care presedinte, cel legitim ales in martie 2007 sau cel care l-a trimis acasa printr-o lovitura de stat militara in august 2008 ? – intrebarea mea e naiva….
-Nu conteaza 😉
Nu cred ca presedintele are sclavi. Era o figura de stil, ideea e ca potentatii statului nu au dorinta si interesul sa deranjeze capateniile locale si marabu-ii care conduc comunitatile din desert. Multi dintre ei au sclavi.

Stapanul iti va spune ca sclavii lui sunt de fapt membri ai familiei. Doar ca sunt membri mai speciali. Ei nu dorm impreuna cu familia, nu mananca impreuna cu familia, sunt pusi sa munceasca in locul membrilor “albi” ai familiei, sunt batuti frecvent iar femeile sunt unelte sexuale ale stapanului. Casatoria intre sclavi este rareori permisa. Copiii nascuti de femeia sclava, fie in urma violurilor stapanului, fie din relatia cu alti sclavi, devin la randul lor sclavi.

E greu sa demonstrezi neechivoc starea de sclavie a unui Haratin. Ei nu sunt legati cu lanturi si par a putea sa isi paraseasca stapanul in orice moment. Uneori o fac, mai ales in ultimul timp, fug la oras, in Nouakchott, unde cateva ONG-uri le ofera protectie, adica incearca sa le faca acte si le da sfaturi despre cum poti sa traiesti fara stapan.

Nu lanturile ii leaga pe sclavi in Mauritania, ci ceva si mai greu de rupt. 13 secole de functionare a sistemului au facut din sclavie o normalitate, in mentalitatea ambelor segmente de baza ale populatiei maure – Bidan, maurii albi, si Haratin, maurii negri(*).
Stapanul da de mancare sclavului, ii da adapost, ii da haine.
In desert, cand putinul pamant cultivabil in oaza e in mana stapanilor, cand toate animalele sunt ale stapanilor, cand toate sursele de apa sunt ale stapanilor, cand cea mai apropiata oaza vecina e la 5 zile de mers pe camila, daca maine nu mai esti sclav, daca maine esti LIBER, dar nu vei avea nimic si nimeni nu te va ajuta, ce vei face ?
Dependenta e perfida pentru ca nu ai experienta alternativei si nu ai incredere ca iti poti gestiona viata in libertate. Sau pur si simplu ca poti sa supravietuiesti.
Orasele sunt o descoperire foarte recenta pentru mauri. Ma refer la orasele care sunt mai mult decat o adunatura de colibe in jurul unei oaze, care traieste de pe urma curmalelor si a caravanelor. Orasele dau o sansa sclavilor. Aici sclavii fugari au sansa sa se piarda in marea masa a imigrantilor negri care nu au nimic, nici macar acte, au sansa sa isi aleaga un petec de nisip pe care sa isi construiasca o coliba din carton si tabla, au sansa sa traiasca liberi azi, visand la Maine cand vor avea, prin ceva miracol, ce manca.

Sclavi sunt peste tot. Sclavia nu se masoara in numarul de verigi ale lantului, ci in gradul de dependenta totala si fara perspective, in care multi se complac. Din aceasta perspectiva nu vad nici o diferenta intre sclavii Haratin si femeile abuzate, batute zilnic de soti animalizati, din mahalalele oricarui oras mare din lume. Sau prostituate, de oriunde.
Eu nu scriu mai mult acum despre asta. De aici incolo fiecare poate sa judece, sa caute sa inteleaga si sa se gandeasca la posibile solutii.

Mai jos, un Haratin ne priveste, calm, in ochi, din desertul lui….

*In Mauritania traiesc de sute de ani si alte comunitati negroide, de origine sub-sahariana – Fulbe si Wolof in sud de-a lungul raului Senegal si a frontierei cu Mali, pescarii Imraguen de origine senegaleza pe coasta, iar in perioada regenta, in orasele importante – Nouakchott si Noughdibou si in orasul minier Zouerat sunt foarte multi imigranti, din toata Africa de vest.

Fenomenul este documentat. Chir si pe YouTube

Later edit: Am dat peste un articol interesent : un haratin, trimis „cu forta” la scoala tocmai de catre stapanul lui, a ajuns guvernator, ministru si candidat in alegerile prezidentiale din Mauritania.  Nu am auzit povestea acolo. Un exemplu in plus care arata ca realitatea are multe fatete.  Daca omul se nastea liber era foarte probabil sa se ocupe si acum de pascutul caprelor.

Warning: Array to string conversion in /home/xenofon/public_html/wp-content/plugins/simple-facebook-connect/sfc-share.php on line 86