(Bukavu, DR Congo, decembrie 2009)

Cand vine vorba de ghiduri de calatorie, DR Congo nu sta bine deloc.  Bradt a riscat scotand singurul ghid cat de cat actual, dupa 60 de ani de pauza. Ca si investitie comerciala cu siguranta editia a fost un esec  ( cati oare l-au cumparat ? Intr-o luna am intalnit doar 2 turisti rataciti pasager pe malul gresit al Tanganykai, dornici sa ajunga grabnic in partea cealalta, „partea linistita” Tanzaniana).  Dar e un ghid folositor si am tot respectul pentru autor, Sean Rorison, care a incercat sa acopere cat mai mult din aceasta tara imensa si salbatica si sa adune informatii. Hartile din ghidul lui sunt doar cu ceva mai mult decat aproximative. Cateva dintre acele putine orase destul de norocoase sa aiba mai mult de 2 pagini dedicate beneficiaza si de  o schita de harta, cu cateva strazi etichetate, uneori gresit, descriind centrul si 2 hoteluri care nu mai exista, cate un punct Western Union si cate o agentie aeriana care a dat faliment intre timp.  A naviga dupa acele harti inseamna a-ti asuma un zig-zag haotic, fiind trimis din punct in punct de oamenii binevoitori care iti explica unde s-a mutat respectiva agentie sau unde gasesti alta, pentru ca cea pe care o cautai nu mai exista demult.

In conditiile astea, ceea ce vedeti mai jos este un document unic. Este o harta a Internet Caffe-urilor din centrul orasului Bukavu, oras situat in estul tarii, in provincia Kivu de Sud.  Iata povestea ei….

Bradt pomeneste de vreo 2 cyber-uri, cu legatura satelit si generator propriu de curent. Pornind sa-l cautam pe primul, am dat in drum de alte 2, nementionate, dar unul era inchis si celalalt n-avea curent, darmite net. Dand noi de al 3-lea, situat la etaj pe strada principala, incercand sa ne dumirim daca merita sa mai urcam scarile, am fost observati si chemati sus cu gesturi largi de un domn in camasa si pantaloni de stofa. Am urcat in graba si cu bucurie, nimerind intr-o hala mare, plina de calculatoare dar fara nici un musteriu. Ecranele se uitau in gol spre pereti, negre si acoperite de praf…

– Pai, n-aveti net, asa-i ?
– Nu, n-avem… – recunoaste domnul-. N-avem nici macar curent …
– Aham… Si, o sa vina curentul ? Si netul ?
– Pai, o sa vina… Doar ca nu stim cand… Poate fi maine, sau peste o saptamana… Dar luati loc, faceti-va comozi…
– Aham, buna treaba.  Pai daca n-aveti net, cu ce ne ajutati ? Stiti alt cyber care functioneaza ?
– Sa vedem. Un moment… -omul scotoceste intr-un sertar dupa o foaie de hartie, apoi in altul dupa un pix. Un pix rosu, asta a nimerit. Asezati-va si va explic…
Ne-am asezat noi cuminti si omul s-a apucat sa deseneze apasat, cu gesturi largi si sigure, cu o mina serioasa, descriind ce face pe un ton didactic, patruns de responsabilitatea activitatii sale

– Deci, ne aflam aici pe Avenue Patrice Emery Lumumba… incepe el, tragand 2 linii paralele dinspre marginea din stanga a foii, adica de unde ne situam noi. ‘Stiti cine a fost Patrice Emery Lumumba ?’ si privirea lui se ridica spre noi, inchizitor, de sub sprancenele incruntate. Stiam, desigur. „Alors, suntem pe Avenue Patrice. Emery. Lumumba !” Omul scandeaza afectat numele liderului congolez, oprindu-se dupa fiecare nume pentru a sublinia efectul.
„Continuati inainte pana la o intersectie, la dreapta e drumul care duce la Catedrala- si traseaza un cerc, adica intersectia, si deseneaza drumul ce duce spre catedrala-. Ati vazut catedrala, asa-i ?” Din nou, ne sfredeleste cu privirea inchizitoriala. Da, da, am vazut-o. „Ei bine,  NU o luati pe acolo !” Si pixul traseaza hotarat o cruce peste drumul pe care scrisese „Cathedrale”.
„O luati la stanga, pe Av. Contribution. Cum mergeti, in dreapta e cyber-ul Malaika…” Hopa, in sfarsit, un cyber.
-Si astia au net ?
-Nu stiu. Nu cred.
Dar omul continua desenul: „Mergeti inainte, pana la o alta intersectie. La stanga e strada Malvia. NU o luati pe acolo”. Din nou o cruce.  „In dreapta e Regideso. Cum mergeti, pe stanga e Cyber-ul Negritta”
-Si astia au net ?
-Nu stiu. Nu cred.
Si omul continua desenul, pana la capatul de sus al foii, apoi revine si o ia in dreapta, pana ajunge din nou la capat si se opreste, dezamagit…
-Cam atat gasiti prin centru…

Ii suntem profund recunoscatori si ii multumim, cu harta cea noua in mana, pregatiti sa batem la picior Bukavu ca sa gasim un cyber functional, sa putem spune La Multi Ani celor de acasa.

Ne strangem mana cu caldura si ca o ultima remarca il intreb:

– Monsieur, sunteti patronul acestui cyber, unde ne-ati primit si ne-ati ajutat ?

– Ah, nuu, nuu. Eu sunt maturatorul…   (Je suis le balayeur)