(august 2009)

Aici este piatra. Casele sunt din piatra. Sub ele, un deal de piatra. Opt cariere au fost exploatate in dealurile din jur, timp de sute de ani, de catre mesterii pietrari din Kide. Mestesugul lor le aducea faima si bani.

Micile cariere, din care blocurile de tuf vulcanic se zmulgeau cu dalta, sunt acum pustii, acoperite de balarii. Pietrarii au murit sau sunt prea batrani ca sa mai tina dalta in mana.

Casele din piatra, vechi de sute de ani, stau marturie unui trecut prosper, dar si piatra se macina, acoperisuri se naruie cand nu mai are cine sa le poarte de grija.

Kide (Chidea) se afla doar la 40km de Cluj, usor accesibil pe traseul Rascruci-Borsa-Ciumafaia.

Sat unguresc din vechime, a fost format, spune traditia locului, de garzile contilor Banffy, adusi din Ungaria si stabiliti aici dupa iesirea din serviciu.

Biserica din secolul XIV, initial catolica apoi reformata, dovedeste o lunga istorie a satului. Doar ramele gotice ale ferestrelor si o placa cu motive antropomorfe in stanga intrarii mai amintesc de acele vremuri indepartate, pentru ca pana si localnicii indica biserica romaneasca  din lemn (ortodoxa) ca cel mai vechi lacas de cult din Kide. Bisericuta de lemn a fost construita abia in secolul XVIII, pentru putinii romanii din sat.

Biserica romano-catolica, tot din secolul XVIII, e cea care aduna comunitatea satului duminica. Cea unitariana, construita in 1902, zace parasita pe un deal, acoperita de iedera si panze de pajanjeni, pierduta in lastarisuri.

Din vechii locuitori ai satului au ramas putini, batrani sau sezonieri, venind in sat doar cateva luni in vara. Multi au plecat in strainatate, in Ungaria, in Germania… Campurile au ramas necultivate si le-au luat in stapanire mistretii. Casele de piatra, de sute de ani, se macina si ele incet.

Dar cei ramasi sunt deschisi si bucurosi de oaspeti. Agni neni stie istoria satului, atestarile lui documentare, povestile cu preoti raspopiti si deveniti scriitori prin Americi, povestile despre viata de zi cu zi de alta-data. Arpi, clopotarul, iti spune tot ce vrei sa stii despre casele de piatra, cum se construiau ele, cum se locuia in ele, la ce se folosea fiecare ustensila din gospodarie.

Carierele abandonate, casele parasite, campurile napadite de mistreti, biserica unitariana pierduta in desis si nostalgia oamenilor locului pentru un trecut prosper si dinamic, toate construiesc o imagine trista. Dar viitorul se vede in Chide. Unii mor si pleaca, altii vin,  fugind de orasul aflat la doar 40 de km, cumparand o casa veche de piatra, curatand fatada roasa de timp a peretilor, redand farmecul de alta-data, zidul de piatra cu muscatele din ferestre, cu o nota de modernitate.  Sunt din ce in ce mai multe case reconditionate de „patronii de la oras”, dupa cum spun batranii localnici. Deocamndata, majoritatea sunt doar oaspeti la sfarsit de saptamana, dar calmul locului si proximitatea orasului vor face probabil ca satul de piatra sa reinvie cu o noua generatie permanenta.

————————————–

Biserica romaneasca din lemn din sec XVIII

Masura metaforica a parasirii, un mar necules isi asterne pe pamant fructele de care nimeni nu pare sa mai aiba nevoie…

Ca acum 200 de ani…