(Kpalime, Togo, decembrie 2010)

Yao insista, razand el insusi de exoticul propunerii pe care mi-o face:
– Totusi, ar fi o afacere buna. Tu investesti si eu produc aici. Pamant este destul, am face impreuna cea mai profitabila plantatie de palmieri din Togo. Eu sunt expert in palmieri, asta fac de cand ma stiu – ii ingrijesc sa creasca, le culeg fructele si scot uleiul, dar mai ales stiu sa ma ocup de ei la final, atunci cand storc din ei viata pentru a o transforma in licoarea care alina durerile si inveseleste pe africani – Sorabi.

Palmierul de ulei vest african ( Elaeis guineensis ) creste incet, are nevoie de ingrijire atenta si trebuie protejat de daunatori. La 7 ani rodeste prima oare, ciorchini de boabe portocali cat corcodusele. Fructele sunt stoarse pentru a se obtine uleiul, foarte apreciat si folosit la gatit, dar si in industria cosmetica. Uleiul de palmier contine o cantitate mare de antioxidanti si un continut de grasimi saturate mai mare decat uleiurile cu care suntem noi obisnuiti.

Palmierii cresc bine ingrijiti, dand la schimb fructele pentru ulei, pana pe la 20 de ani, sau pana cand fermierii priceputi precum Yao considera ca “sunt destul de buni”. Atunci incepe ultima etapa din viata palmierului – dezradacinat, desfrunzit, culcat la pamant, cu o gaura sfredelita pana in inima lui, e lasat sa sangereze pana la epuizare. Stors, la propriu, de seva, pentru a da Vinul.

Recoltarea vinului

Trunchiul e perforat in treimea superioara. O rana adanca, partial afumata pentru a descuraja insectele, lasa seva sa se scurga incet in vasul pus dedesubt. In mod traditional se foloseste coaja de calebasse sau vase din lut.

La inceput, seva bogata produce peste un litru la 12 ore, deci vasele trebuie mereu schimbate pentru a nu irosi lichidul. Initial, acesta este incolor si dulce, dar fermentatia incepe imediat si in cateva ore devine alb, opac, putin sifonat si slab alcoolizat. Dupa o zi de stat in soare deja alcoolul se simte pregnant. Deja a devenit Vin.

Mmm... bun

Vinul vechi de cateva zile

In zilele urmatoare procentul de alcool creste vertiginos, dulceata se estompeaza si opacitatea creste. Vinul fermenteaza in bidoane mari, deschise. Daca li s-ar pune dop ar exploda in cateva minute. Ritmul fermentatiei este uluitor – am luat o sticla cu vin de la plantatie si pana in oras, un drum de vreo 40 de minute, spume care ieseau din sticla deschisa mi-au curs continuu pe mana.

Vinul e bun si inselator, dulceata lui momindu-te la inca in pahar, pana cand lumea dintr-o data se tulbura si se clatina. Dar daca nu e baut in cateva zile, vinul se strica si devine otet.

Din cauza imposibilitatii de a-l pastra, vinul e considerat doar o etapa intermediara in fabricarea Sorabi-ului. Vinul in sine, desi e bun, are valoare mica de piata (150 CFA, echivalent a vreo 20 eurocenti pe litru). In schimb, Sorabi-ul, distilatul din vin, se vinde la 800 CFA litrul. O bere o cumperi la bar cu 600-800 CFA, asa ca nu e de mirare ca localnicii prefera Sorabi-ul, pentru ca o sticla ii face fericiti cateva zile, la pretul unei beri.

La ferma de palmieri Sorabi-ul se fabrica o data pe saptamana, vinerea, din tot vinul adunat pana atunci. Instalatia de distilare consta dintr-un bidon mare de tabla (care probabil a fost mai demult container de ulei industrial), cateva bazine cu apa si un tub lung si spiralat din plastic, serpuind in bazinele cu apa. Vinul e pus la fiert in bidon, deasupra unui foc rapid. Incalzit, alcoolul se evapora si e colectat in tubul de plastic, care trece prin apa. Apa, mai rece, favorizeaza condensarea, asa ca dupa cativa metri de spiralare alcoolul curge din tuburi. In functie de puritatea dorita, Sorabi-ul se distileaza de 2-3 ore, apoi se dilueaza pentru a obtine o tarie standard, potrivita pentru comercializare.

Instalatia - bidonul

Instalatia - bazinele

Vinul de palmier si rachiul provenit din distilarea lui este raspandit pe coasta Africii de vest, din Gambia pana in Angola.
Sorabi-ul din zona Kpalime din Togo este numit Sodabi in Benin-ul vecin, Burukutu in Ghana, Ogogoro in Nigeria. Il gasesti la dughenele din sate, dar si in barurile din orase. De obicei nu e inscris in meniu, pentru ca in mare parte este produs clandestin ( deci un veritabil “moonshine” african), dar barmanul are intotdeauna o sticla sub tejghea, pentru cunoscatori.

Nimic nu se pierde din palmier. Din frunzele lui se tes cosuri, sau se creeaza acoperisuri impermeabile. Lemnul lui e folosit la constructie sau la foc.

Impletind frunzele de palmier

Palmierul da tot, da fructele pentru ulei si desigur, seva, pentru a crea, pentru o clipa, imaginea unei lumi mai fericite…