(Textul  de mai jos este continutul unui discurs sustinut – fara imagini- in sedinta Toastmasters Cluj din 8 noiembrie 2011, in pregatirea Conferintei Nationala Toastmasters de la Cluj-Napoca din 19 noiembrie . Formatul compact e specific, discursul trebuie sa se incadreze in maxim 7 minute. )

Toreo – Corrida de toros – Fiesta Brava – lupta cu taurii are inca multi pasionati, dar si mai multi si din ce in ce mai multi contestatari. In 25 septembrie in acest an, a avut loc ultima corrida din Barcelona. In Catalonia corrida a murit. Va urma oare si restul Spaniei ? Va muri de tot corrida in urmatorii ani ?

Ce e corrida ? Un spectacol sangeros si barbar nedemn de omul civilizat si pasnic ? Sau – cum spunea Hemingway cu convingere,  un exercitiu metafizic, o practica rituala, aproape religioasa, care prin confruntarea cu moartea releva sensul si esenta vietii ?

Trebuia sa vad corrida cu ochii mei. Trebuia sa inteleg eu insumi.

Si nu poate fi loc si moment mai bun pentru asta decat Pamplona in timpul festivalului San Fermin de la inceputul lui iulie. Fiesta spaniola … pe steroizi. Petrecere, betie, nebunie, timp de 10 zile si 10 nopti. Si multi tauri. Tauri pe strazi, tauri in arena. Sangria cat cuprinde, si Sange ! Sangele a cate 6 tauri ucisi in fiecare seara pe nisipul din Plaza de Toros. Sange al nebunilor strapunsi de coarne si calcati in picioare pe strazi. Sange, uneori, al toreadorilor ghinionisti.

Am luat bilete la corrida chiar in prima zi a festivalului.

Plaza de toros din Pamplona - arhiplina

Spectacolul din acea zi a fost un toreo a caballo, sau corrida de rejones, in care toreadorul lupta calare. Prima lupta a serii a fost data de cel mai bun rejoneador activ – Pablo !…  Hermoso !… deee Mendoza.

Spectacolul a inceput cu o parada a calaretilor, pe cai minunati, dresati la perfectie.

Si apoi arena s-a golit, pentru a lasa loc unui singur toreador, si unui singur taur.

Lupta trece prin mai multe faze. In prima, taurul primeste banderillas, lame scurte de otel, in varful unui bat, care ii sunt infipte in greaban pentru a-l intarita.

Intre taur si calaret are loc un dans, pe intreaga arena. Taurul ataca, coarnele ascutite aproape ating crupa calului, care atent strunit, paseste cu eleganta lateral, lasand toreadorului ocazia de a infige cu o miscare fluida banderilla ascutita in spatele bravului animal. Cal si calaret formeaza un tot natural, mereu la cativa centimetri de coarnele fatale, jucandu-se cu riscul imediat.

Apoi, toreadorul ia banderillas tot mai scurte, infigand doua de-odata intr-o miscare acrobatica, alunecand cal si calaret de-a lungul taurului in plina viteza. Un dans, un flamenco.

In ultima faza a luptei, toreadorul va infige el rejon de muerte, o spada lunga, care intrand pe langa greaban atinge inima taurului. O lovitura sigura a acestei spade ii mai da doar cateva secunde de trait bravului taur. Si atunci, dupa lovitura, toreadorul sare de pe cal si vine in fata partenerului sau de lupta – in fata taurului muribund, care se clatina cu ochii impaienjeniti.

Si un genunchi ii cedeaza. Si apoi al doilea. El torero, invingatorul, ingenuncheaza si el, cu ochii atintiti in cei ai muribundului, cu mana deapta atingandu-i fruntea. Ai fost brav, a fost greu, acum a trecut totul, s-a terminat. Te duci acum acolo unde ne vom duce toti. Unde ma voi duce si eu. Poate maine. Poate in urmatoarea lupta.

Si taurul cade. Si multimea, care si-a tinut pana atunci rasuflarea, explodeaza. Din 22 de mii de piepturi, urletul Ole! Umple arena. Si urechile si inima toreadorului victorios, euforic.

Am iesit marcat. Bulversat. Am vazut jocul cu moartea ca pe un dans elegant. Dar ma tulbura sa vad taurul sacrificat, Don Quijote fara nici o sansa, viata scurgandu-se din narile tremurand, prada de fapt a aviditatii noastre de viata.

Prada a setei de intens, noi insine paduchi efemeri pe lumea asta, inspirand mirosul sangelui care ne da fiori si ne spune: Da, esti Viu ! Inca, esti viu.

Si atunci am stiut, atunci indoielile mi s-au spulberat, atunci am hotarat ca maine voi fi EU in arena ! Maine, taurul va avea o sansa. Maine, EU voi dansa cu el.

Dar despre cum a fost urmatoarea zi, veti afla sambata viitoare. (*)

(*)  Adica in 19 noiembrie 2011, la Conferinta Nationala Toastmasters de la Cluj-Napoca . Daca nu reusiti sa ajungeti ca sa aflati pe viu care e senzatia cand esti fata in fata cu taurul in arena, veti putea citi povestea aici : )